Film

Trezit la realitate, ma uit in jurul meu si imi dau seama ca nu este prea greu, trebuie doar sa inveti, sa traiesti cu adevarat si sa nu uiti niciodata de unde ai plecat.
De mic copil mi-a placut sa plec in lume, visam cu ochii deschisi la ceea ce vroiam, dar nu puteam sa fac ce mi-am propus, drumul gresit in viata mi l-am ales, acum m-am dus.
Am spus tot ce aveam de spus, pana la apus, am incercat sa merg, sa invat sa ma exprim, chiar si fara cuvinte rostite sau mimate, iar acum priveste in ochii mei si vei putea urmarii povestea mea, intamplari reale.

Sfarsit

Drumurile ne-au despartit, amintirile ne chinuiesc, iar eu tot vreau sa spun in gura mare "Iubito, Te Iubesc!"
Dar gresesc, si incep sa dau libertate soartei ce ne-a fost potrivnica. A castigat!
Inchei acum un capitol al vietii mele, dar nu vreau sa-l uit. Nu vreau sa-l uit pentru ca a fost frumos cat a durat, si cu bune, si cu rele, cu regrete si pareri de rau, cu tandreturi si bucurii, nu vom stii...
... nu vom stii ce-ar fi ramas, daca am fi ramas impreuna. Ca sa fiu sincer nici nu ma prea omor sa ma gandesc, pentru ca nu vreau sa-mi fac mult rau, nu vreau sa mai visez! Vreau sa traiesc!

Revelatie

Inceputul sfarsitului vietii mele, incepe sa prinda contur, ma trezesc din somnul adanc si incep sa injur. Ma uit in jur si nu o vad decat pe ea, cea care mi-a fost alaturi, chiar si cand nu meritam. Meritam sa fiu lasat de izbeliste, sa mor fara onoare cu zile, sa ma odihnesc in pace. Strigatele din capul meu nu se mai opresc si stiu ca asta inseamna ca eu sunt care gresesc.
Ma opresc!
Gandesc!...
Si incep sa realizez, ca eu am inceput sa contez pe tine, sa fi langa mine, sa te strang in brate, sa te fac sa te simti bine!

Epilog

As vrea sa am puterea, sa fac tot ce am in cap, dar singura mea problema este ca nu incap, in aceasta lume, iar oamenii din jurul meu, incep sa cada prada oricarei sficuiri de bici. Incerci sa-mi explici, ca asa e mai bine, poate pentru tine, iti zic, ca nu tine.
Si tin bine minte, cum ma lasai fara cuvinte de fiecare data cand plangeai, de fiecare data incercai sa-mi amintesti, de clipele traite, de ganduri negandite, de amintiri reprimate intr-un vers fara cuvinte.
Scriu aceste randuri, scriu aceste versuri sperand ca macar cinci minute mintea sa poata sa uite!